ráriță (rárițe), s. f. – 1. Unealtă mică, folosită mai ales pentru săpat. – 2. Constelația Orion. – Var. raliță. Megl. raliță, lariță. Bg. ralica (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 306; Conev 29), cf. sb., cr., slov. ralica din ralo „plug”; fonetism modificat prin analogie cu rar. Numele constelației este de asemenea sl., cf. Miklosich, Lexicon, 783. – Der. rărița, s. f. (a prăși cu rarița). Vezi definitia »

pieljoácă, pieljoáce, s.f. (reg.) pieliță de pe carnea de vită. Vezi definitia »

RĂȚÚȘCĂ, rățuște, s. f. 1. Diminutiv al lui rață; rățișoară, rățucă; pui de rață, boboc. 2. Joc de copii constând din aruncarea unei pietricele în apă în așa fel încât aceasta să facă mai multe sărituri la suprafața apei înainte de a se scufunda; p. restr. fiecare dintre aceste sărituri. – Rață + suf. -ușcă. Vezi definitia »

ABUREÁLĂ, abureli, s. f. 1. Aburi condensați în picături foarte fine care se depun pe obiecte. 2. Exalație, miros. 3. Fig. (Rar) Adiere. – Aburi + suf. -eală. Vezi definitia »

FLEÁNDRĂ s. f. v. fleandură. Vezi definitia »