GRÁTIE, gratii, s. f. Fiecare dintre vergelele care se așază (paralel) în tocul (sau în fața) ușilor, ferestrelor, vitrinelor etc., alcătuind împreună un ansamblu fix sau semimobil, care servește ca măsură de siguranță sau ca motiv arhitectonic. – Lat. *gratis (= cratis). Vezi definitia »

UITUCÍE s. f. (Rar) Uituceală. – Din uituc + suf. -ie. Vezi definitia »

HEPARINURÍE, heparinurii, s. f. (Med.) Prezența heparinei în urină; cantitate de heparină prezentă în urină. – Din fr. héparinurie. Vezi definitia »

MITROPOLÍE, mitropolii, s. f. 1. Instituție administrativă a Bisericii ortodoxe, superioară episcopiei și inferioară patriarhiei, având în frunte un mitropolit. 2. Biserica și clădirile anexe care constituie sediul unei mitropolii (1). 3. Funcție de mitropolit. – Din sl. mitropolija. Vezi definitia »

CONDÚCȚIE, conducții, s. f. Denumire dată fenomenului de trecere a curentului electric și a celui de transmitere a căldurii prin masa unui corp. – Din fr. conduction. Vezi definitia »