BREBAN, Nicolae (n. 1934, Baia Mare), prozator român. Romane de factură realistă, de investigație psihologică a individului obscur aflat într-o obsedantă tentativă de sondare a propriei personalități și a lumii sale („În absența stăpînilor”, „Animale bolnave”, „Bunavestire”, „Don Juan”, „Drumul la zid”). Vezi definitia »

ciucan, ciucani s. m. (sport.) 1. jucător al echipei de hochei S.C. Miercurea Ciuc. 2. hocheist originar din Miercurea Ciuc. Vezi definitia »

sărmán (sărmáni), s. m. – 1. Sărac, proletar, amărît. – 2. Orfan. – Var. înv. săriman, sîrman, suruman, Mold. sîr(u)man, siriman, suriman, Trans. sără(i)man. Sl. siromachŭ ‹ gr. χειρομάχος (Cihac, II, 326; Giurescu, R. Istorică, XIII, 23-43), cf. bg., sb., cr. siromah, cu schimb de suf. -man. – Der. sărmănesc, adj. (înv., de sărman); sărmănie, s. f. (înv., sărăcie). – Cf. siromah. Vezi definitia »

GREGORIÁN adj. 1. (despre modificări liturgice) introdus de papa Grigore I, în sec. VII. ♦ cânt ~ = cânt liturgic al bisericii romano-catolice, codificat de către papa Grigore I; rit ~ = schimbări introduse în liturghie de papa Grigore I. 2. calendar ~ = calendar întocmit în 1582 din ordinul papei Grigore al XIII-lea. (< fr. grégorien) Vezi definitia »

HAN¹, hani, s. m. Titlu purtat, în evul mediu, de conducătorii mongoli și preluat de suveranii multor țări din Orient; persoană care avea acest titlu; han-tătar. – Din tc. hăn. Vezi definitia »