AMFITEÁTRU s.n. 1. (Ant.) Vastă incintă circulară, având o arenă în mijloc, înconjurată de trepte și tribune unde ședeau spectatorii în timpul jocurilor publice. 2. Sală (de curs sau de spectacole) cu locurile așezate în plan înclinat. 3. Configurație a unor terenuri dispuse în etaje circulare. [Pron. -fi-te-a-. / cf. fr. amphithéâtre, lat. amphiteatrum, gr. amphitheatron]. Vezi definitia »

TOPOMÉTRU, -Ă I. s. m. f. specialist în lucrări de topometrie; topometrist. II. s. n. instrument în topometrie. (< fr. topomètre) Vezi definitia »

REVERBEROMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea timpului de reverberație. [< fr. réverbéromètre]. Vezi definitia »

coriándru (coriándri), s. m. – Plantă (Coriandrum sativum). – Var. (înv.) coliandru, coriand. Lat. coliandrus (sec. XVI), gr. ϰορίανδρος. Împrumut literar. Vezi definitia »

onágru (-ri), s. m. – Măgar sălbatic. Mgr. ὄναγρος (sec. XVI), Cf. măgar. Vezi definitia »