OBIECTIVÍSM s.n. Falsă obiectivitate prin care unii ideologi își maschează poziția de clasă în teoriile lor; prezentare a unor idei, a unor teorii fără a lua față de ele o atitudine critică. [Cf. rus. obiektivizm, fr. objectivisme]. Vezi definitia »

NEOJUNIMÍSM s.n. Școală estetică inițiată de Mihail Dragomirescu, care dă vechiului principiu junimist al artei pentru artă o nouă formulare. [< neo- + junimism]. Vezi definitia »

SEMIDOCTÍSM s. n. Stare de semidoct; p. ext. cultură superficială. – Semidoct + suf. -ism. Vezi definitia »

PARACRONÍSM s. n. greșeală de cronologie în situarea unui eveniment mai târziu decât a avut loc în realitate. (< fr. parachronisme) Vezi definitia »

BOVARÍSM s. n. Tendință prezentă la unele persoane care, nemulțumite de realitatea propriei lor condiții, își făuresc o personalitate fictivă, corespunzătoare aspirațiilor lor. – Din fr. bovarysme. Vezi definitia »