GLABÉLĂ s.f. (Anat.) Regiune cuprinsă între sprâncene. [< fr. glabelle]. Vezi definitia »

CANÚLĂ s. f. tub (de sticlă) deschis la extremități, pentru spălături interne. (< fr. canule, lat. cannula) Vezi definitia »

OXOSINTÉZĂ s.f. Procedeu industrial de obținere a aldehidelor prin tratarea alefinelor cu un amestec de oxid de carbon și hidrogen. [< fr. oxosynthèse]. Vezi definitia »

SOFÍTĂ s. f. corp de iluminat cu incandescență, în formă de tub, legat la un circuit electric prin ambele capete. (< germ. Soffitte) Vezi definitia »

RÁRIȚĂ, rarițe, s. f. 1. Unealtă agricolă asemănătoare cu plugul, care răstoarnă brazda în ambele părți, formând șanțuri. 2. (La pl. art.) Șir de trei stele din constelația Orion. [Var.: ráliță s. f.] – Din bg. ralița (apropiat prin etimologie populară de rar). Vezi definitia »