OMONÍM, -Ă I. adj. 1. care are același nume. 2. (muz.; despre relația dintre două tonalități) care au aceeași tonică, dar mod diferit. II. s. n. 1. cuvânt identic ca formă și pronunțare cu un altul, dar deosebit ca sens. 2. joc care cere dezlegătorului să găsească un cuvânt cu mai multe înțelesuri, fără a i se schimba nici forma grafică, nici accentul. II. s. m. f. cel care poartă același nume cu altcineva. (< fr. homonyme) Vezi definitia »

SCENONÍM s. n. pseudonim al unui actor sau autor dramatic, în teatru. (< fr. scénonyme) Vezi definitia »

SINONÍM, -Ă I. adj. (despre cuvinte, afixe etc.) care are același înțeles cu altul. II. s. n. 1. element lingvistic (cuvânt, afix, expresie etc.) echivalent ca înțeles cu altul. 2. joc care cere dezlegătorului să găsească pentru un anumit cuvânt unul sau mai multe cuvinte cu înțeles comun sau foarte apropiat. (< fr. synonyme) Vezi definitia »

ZOONÍM, zooníme, s.n. Nume propriu de animale. (din fr. zoonyme) [morf. DOOM] Vezi definitia »

púrim s. m. – Sărbătoare a evreilor care comemorează salvarea israeliților de către Estera. Ebr. purim. Vezi definitia »