FORMALÍSM s. n. 1. concepție idealistă care rupe forma de conținut, reducând procesul concret al dezvoltării istorice la forme exterioare și scheme abstracte. 2. orientare estetică în artă care supraapreciază importanța formei, în dauna conținutului. 3. respectarea birocratică, îngustă și superficială a formalității. ◊ atitudine conformistă, exagerată, protocolară. 4. utilizare a modelelor formale în diferite științe. ◊ orientare metodologică în filozofia matematică contemporană care susține că matematica își găsește deplina ei justificare în construcția formală. ♦ ~ etic = respectare pur formală a preceptelor și normelor morale. (< fr. formalisme) Vezi definitia »

DOCTRINARÍSM s. n. curent politico-ideologic din Franța, fundat sub Restaurație, care preconiza o politică de compromis între absolutism și liberalism. (< fr. doctrinarisme) Vezi definitia »

POLISEMANTÍSM s. n. (Lingv.) Polisemie. – Din fr. polysémantisme. Vezi definitia »

LICHIDATORÍSM s. n. Curent oportunist de dreapta în sânul unor partide muncitorești, care preconiza lichidarea partidului revoluționar ilegal și crearea unui partid oportunist legal. – Lichidator + suf. -ism (după rus. likvidatorstvo). Vezi definitia »

-MORFÍSM elem. morf(o)-. Vezi definitia »