PALEOGEOGRAFÍE s.f. Ramură a geologiei care are ca obiect de studiu reconstituirea mărilor, a continentelor, a munților etc. din epocile geologice trecute. [Gen. -iei. / < fr. paléogéographie]. Vezi definitia »

ENDODIASCOPÍE s.f. Examinare a cavităților corpului cu ajutorul endodiascopului. [Pron. -di-a-. / < fr. endodiascopie, cf. gr. endon – înăuntru, dia – prin, skopein – a privi]. Vezi definitia »

ABERÁȚIE s.f. 1. Abatere de la o normă etc.; deformare, denaturare; rătăcire. V. absurditate. 2. Abatere de la tipul normal al speciei intervenită la unii indivizi, sub acțiunea condițiilor de mediu. 3. (Fiz.) Deformație a unei imagini, produsă de un sistem optic. ♦ Aberație vizuală = astigmatism. 4. (Astr.) Unghi format de direcția adevărată și de direcția aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ. [Cf. fr. aberration, lat. aberratio < aberrare – a se îndepărta]. Vezi definitia »

HELIOPATÍE s. f. denumire generică pentru afecțiunile provocate de razele solare. (< fr. héliopathie) Vezi definitia »

INVÉNȚIE, invenții, s. f. 1. Rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoașterii care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut până atunci. 2. Afirmație care susține ca adevărate lucruri inexistente, imaginare, mincinoase; p. ext. minciună. 3. Căutarea și alegerea ideilor și argumentelor adecvate într-un discurs sau a ideilor și temelor corespunzătoare într-o creație artistică. 4. (Muz.; în forma invențiune) Mică piesă muzicală în stil contrapunctic, imitativ, specifică barocului. [Var.: invențiúne s. f.] – Din fr. invention, lat. inventio, -onis. Vezi definitia »