BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”. Vezi definitia »

SACRIFÍȚIU s. n. v. sacrificiu. Vezi definitia »

OSMIRÍDIU s. n. Aliaj de osmiu și iridiu, caracterizat prin duritate mare, folosit la confecționarea vârfului penițelor de stilou, axelor pentru mecanismele de ceasornic etc. – Din fr. osmiridium. Vezi definitia »

MIRÁGIU s.n. v. miraj. Vezi definitia »

TOPTANGÍU, toptangii, s. m. (Înv.) Negustor angrosist. – Din tc. toptancı. Vezi definitia »