INFIRMATÍV, -Ă adj. (Jur.) Care anulează (o sentință). [< fr. infirmatif]. Vezi definitia »

HORTATÍV, -Ă adj. (Gram.) Care exprimă un îndemn. [< lat. hortativus]. Vezi definitia »

IMPERFECTÍV, imperfective, adj.n. (Despre aspectul verbelor; și substantivat, n.) Care arată că acțiunea verbului este în desfășurare sau se repetă, fără să indice termenul sau rezultatul ei. – Din fr. imperfectif. Vezi definitia »

INDICATÍV, -Ă adj. Care indică, îndrumător. ◊ (Gram.) Modul indicativ (și s.n.) = mod care exprimă o acțiune reală. // s.n. 1. Denumire convențională pentru unități militare, comandanți etc. 2. (La un post de radio-televiziune) Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii. ◊ Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre care servește pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic sau radiofonic. [Cf. lat. indicativus, fr. indicatif]. Vezi definitia »

NOCÍV, -Ă adj. Vătămător, distrugător. [Cf. fr. nocif, lat. nocivus < nocere – a vătăma]. Vezi definitia »