CONCENTRÁȚIE s.f. Grad de saturare, de densitate al unui corp; raportul care se stabilește între cantitatea de substanță dizolvată și cantitatea de solvent sau de soluție obținută. [Gen. -iei, var. concentrațiune s.f. / cf. fr. concentration, it. concentrazione]. Vezi definitia »

TEHNOGRAFÍE s. f. descriere a diferitelor meserii și a procedeelor lor de lucru. (< fr. technographie) Vezi definitia »

AEROFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică de aer, manifestată ca simptom al unor afecțiuni nervoase. [Gen. -iei. / < fr. aérophobie, cf. gr. aer – aer, phobos – frică]. Vezi definitia »

PLATICEFALÍE s.f. Diformitate care constă din turtirea cutiei craniene. [Gen. -iei. / < fr. platycéphalie]. Vezi definitia »

CONGEMINÁȚIE s. f. (Rar) Formație dublă simultană. – Din lat. congeminatio, fr. congémination. Vezi definitia »