auto- Prefix care intră în compunerea a numeroși termeni moderni, ca sp. auto-, pentru a adăuga unui cuvînt semnificația „prin sine”. Gr. αύτός „el însuși” direct începînd cu sec. XVII (cu forma înv. avto-) și apoi prin intermediul fr. Cităm în continuare cuvintele care circulă numai în compunere cu auto-: autobuz, s. n.; autocefal, adj.; autocefalie, s. f.; autoclavă, s. f.; autocrat, adj.; autocratic, adj.; autocrație, s. f.; autogen, adj.; autohton, adj.; automat, s. n.; automatic, adj.; automatism, s. n.; autonom, adj.; autonomie, s. f.; autonomist, s. m.; autopsie, s. f.; autotipie, s. f. Vezi definitia »

HECT(O)- /HECAT(O)- elem. „o sută”. (< fr. hect/o/-, hécat/o/-, cf. gr. hekaton) Vezi definitia »

MODERÁTO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Moderat, potrivit (între andante și allegro). // s.n. Compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală executată în acest tempo. [< it. moderato]. Vezi definitia »

RISORGIMÉNTO s. n. curent în cultura și viața politică italiană din sec. XIX, care propaga unitatea Italiei, libertatea și egalitatea. (< it. risorgimento) Vezi definitia »

ESPERÁNTO s. n. Limbă artificială, formată din elemente de vocabular și de gramatică împrumutate din cele mai răspândite limbi europene, creată cu scopul de a deveni limbă internațională. – Din fr. espéranto. Vezi definitia »