REVERBERÁȚIE s. f. 1. reflexie a luminii sau a căldurii. 2. (și fig.) persistență, datorită reflexiei pe pereți, a unui sunet într-o sală, după ce sursa sonoră nu mai emite unde. ♦ ~ artificială = realizare cu mijloace acustice, electromagnetice, electromecanice sau electrice a unor efecte asemănătoare celor produse de reverberația naturală. (< fr. réverbération) Vezi definitia »

HEMIATROFÍE s. f. atrofie limitată la o jumătate a corpului sau a unui organ. (< fr. hémiatrophie) Vezi definitia »

CONGÉSTIE, congestii, s. f. Aflux excesiv de sânge într-o anumită parte a corpului; boală provocată de acest aflux. ◊ Congestie cerebrală = acumulare foarte mare de sânge în vasele cerebrale. – Din fr. congestion, lat. congestio. Vezi definitia »

ACROMANÍE s. f. grad extrem de alienație mintală. (< fr. acromanie) Vezi definitia »

IZOHELÍE s.f. Procedeu fotografic de separație a tonurilor, constând în a face, pornind de la negativul original, două noi negative, dintre care unul conține detaliile luminilor celor mai înalte, iar al doilea detaliile umbrelor celor mai profunde. [Gen. -iei. / < germ. Isohelie]. Vezi definitia »