mánă (-ne), s. f. – 1. Lichen comestibil. – 2. Beneficiu, profit. – 3. Abundență, productivitate. – 4. Secreție vîscoasă a unor plante. – 5. Oidium (Perenospora viticola). – Mr. mană. Ngr. μάννα (sec. XVII), în parte prin bg. mana (Tiktin; Candrea). – Der. mănos, adj. (fertil, bogat; folositor, rentabil); înmănoșa, vb. (Trans., rar, a fertiliza); mănoșie, s. f. (abundență, fertilitate). Vezi definitia »

ANTIFAGÍNĂ s. f. substanță care apără microbii de fegocite. (< fr. antiphagine) Vezi definitia »

CONTRACTÚRĂ s. f. contracție musculară persistentă, involuntară, însoțită de rigiditate. (< fr. contracture, lat. contractura) Vezi definitia »

DIASTÉMĂ s. f. 1. fisură congenitală. 2. spațiu anormal între dinții incisivi frontali; strugăreață. 3. (geol.) interval de timp între depunerea unui depozit de sedimente și depunerea depozitului imediat următor. (< fr. diastème) Vezi definitia »

TELEȘCOÁLĂ s.f. Lecții transmise cu ajutorul televiziunii. [< tele- + școală]. Vezi definitia »