ÎNVOIÁLĂ, învoieli, s. f. 1. Înțelegere, convenție, aranjament, acord. 2. Târg, tocmeală; p. ext. angajare. ◊ Învoială agricolă = tocmeală agricolă. 3. Permisie, îngăduire. – Învoi + suf. -eală. Vezi definitia »

INERÁNȚĂ s.f. (Liv.) Principiu romano-catolic care susține infailibilitatea textului biblic. [< it. inerranza]. Vezi definitia »

TETRACHÉNĂ s. f. fruct uscat indehiscent, din patru achene. (< fr. tétrakène) Vezi definitia »

BRÍȘCĂ¹, briște, s. f. (Reg.) Briceag. [Pl. și: briști] – Din magh. bicska (influențat de brici și briceag). Vezi definitia »

DIPLOFÁZĂ s. f. fază în cursul diviziunii celulare în care nucleele sunt diploide. (< fr. diplophase) Vezi definitia »