AUDÍȚIE s.f. Faptul de a audia (2) ; (spec.) audiere de muzică cu un auditoriu restrâns. ◊ A executa (o bucată muzicală) în primă audiție = a cânta (o bucată) pentru prima dată în fața publicului. [Gen. -iei, var. audițiune s.f. / cf. fr. audition, lat. auditio]. Vezi definitia »

ipodiaconíe s.f. (înv.) slujba, rangul ipodiaconului. Vezi definitia »

DUBITÁȚIE s.f. Figură retorică prin care oratorul arată că se îndoiește de adevărul celor spuse de el pentru a preveni obiecțiile; addubitație. [Gen. -iei, var. dubitațiune s.f. / cf. fr. dubitation, lat. dubitatio]. Vezi definitia »

DISFAGÍE s. f. dificultate în deglutiție. (< fr. dysphagie) Vezi definitia »

ANURÍE s. f. Încetare a urinării (simptom al unor boli de rinichi). – Fr. anurie (< gr.). Vezi definitia »