ERITRÓZĂ s. f. 1. aspect roșu congestiv al pielii și al mucoaselor. ◊ hiperplazie a țesuturilor formatoare de hematii. 2. monozaharidă cu patru atomi de carbon. 3. predispoziție de a roși. (< fr. érythrose) Vezi definitia »

ȘAMÁTRĂ, șamatre, s. f. (Reg.) Construcție făcută dintr-o îngrăditură de nuiele pentru adăpostirea vitelor. Vezi definitia »

NÓIMĂ, noime, s. f. 1. Înțeles, sens, conținut (al unui cuvânt sau enunț); rost. ◊ Loc. adj. și adv. Cu noimă = logic, cu judecată; înțelept, cuminte. Fără (nici o) noimă = fără sens, fără judecată; prostesc, absurd. ◊ Expr. A nu avea (nici o) noimă = a fi fără sens, absurd. 2. (Pop.) Menire, țel, scop; motiv, cauză. 3. (Rar) Simbol, convenție. – Din ngr. nóima. Vezi definitia »

EPÁCTĂ s.f. (Liv.) Număr de zile care trebuie adăugat unui an lunar pentru a-l face să concorde cu anul solar. [< fr. épacte, cf. gr. epaktos – adăugat]. Vezi definitia »

PARABÁZĂ s. f. parte a comediei antice grecești, la începutul piesei, în care autorul își exprima, prin glasul corifeului, propriile păreri și sentimente în legătură cu faptele înfățișate. (< fr. parabase, germ. Parabase) Vezi definitia »