CAROTÁJ, carotaje, s. n. Determinare prin foraj a structurii și compoziției straturilor scoarței terestre, bazată pe analiza probelor carotelor (2) sau pe măsurarea mărimilor fizice caracteristice ale rocii străbătute. – Din fr. carottage. Vezi definitia »

ASAMBLÁJ s.n. Asamblare, îmbinare. ♦ (Spec.) Sistem format din două sau mai multe piese îmbinate sau articulate. ♦ Fotogramă obținută prin îmbinarea mai multor fotograme parțiale. [Cf. fr. assemblage]. Vezi definitia »

AMBALÁJ, ambalaje, s. n. Ambalare; (concr.) material sau obiect în care se împachetează ceva. – Din fr. emballage. Vezi definitia »

COCHILIÁJ s.n. 1. Animal cu cochilie. 2. Cochilie. 3. Motiv alcătuit din scoici, folosit la ornarea fețelor mobilei. [Pron. -li-aj. / cf. fr. coquillage]. Vezi definitia »

ABORDÁJ s.n. 1. Ciocnire accidentală între două nave. 2. Atacare a unei corăbii prin alăturarea la bordul ei. [Cf. fr. abordage, it. abbordagio]. Vezi definitia »