eclesiárh (eclesiárhi), s. m. – Cleric, sacristan. – 2. Portar. – 3. (Înv.) Călugăr care administra veniturile mănăstirii. – Var. (înv.) (e)clisiarh, (Trans.) clisar. Ngr. ἐϰϰλησιάρχης, de la ἐϰϰλησία „biserică” (Murnu 19). Sec. XVII. – Der. eclesiarhie (înv., eclesiarșie), s. f. (administrarea veniturilor unei mănăstiri). – Fac parte din aceeași familie: eclesie, s. f. (Trans., parohie), din lat. ecclesia (sec. XIX); eclesiast, s. m. (parte a Bibliei atribuită lui Solomon), din ngr. ἐϰϰλησιάστης; eclesiastic, adj. (bisericesc), din ngr. ἐϰϰλησιαστιϰός. Vezi definitia »

FILÁRH s. m. (ant.) 1. șef de trib sau magistrat în diverse cetăți grecești. 2. șef al unui escadron atenian. (< fr. phylarque, gr. phylarkos) Vezi definitia »

TOXÁRH s.m. (Ant.) Comandant al unei trupe de ostași înarmați cu arcuri, care apărau orașele de jafuri și recoltele de distrugere. [< fr. toxarches]. Vezi definitia »

-ARH Element secund de compunere savantă cu semnificația „conducător”. [Scris și -arch. / cf. fr. -arque < gr. archein]. Vezi definitia »

ARHIERÁRH, arhierarhi, s. m. Cel mai mare în rang dintre ierarhi. [Pr.: -hi-e-] – Arhi- + ierarh. Vezi definitia »