COMUTÁȚIE s.f. 1. Comutare; schimbare, mutație. ♦ Totalitatea operațiilor de conectare și deconectare a liniilor, efectuate în scopul realizării unei legături telefonice sau telegrafice. 2. Trecere a unei secțiuni a înfășurării induse a rotorului unei mașini electrice cu colector dintr-o cale de curent într-alta, în cursul rotirii rotorului. 3. (Lit.) Figură de stil prin care sunt puse în opoziție două propoziții astfel încât prin schimbarea ordinii cuvintelor să rezulte un sens contrar. [Gen. -iei, var. comutațiune s.f. / cf. fr. commutation, lat. commutatio]. Vezi definitia »

SACRISTÍE s.f. Anexă a sanctuarului într-o biserică catolică unde se păstrează obiectele de cult. [Gen. -iei. / < fr. sacristie, cf. lat. sacra – lucruri sfinte]. Vezi definitia »

CONFÉSIE s.f. v. confesiune. Vezi definitia »

TICĂLOȘENÍE, ticăloșenii, s. f. (Rar) Ticăloșie (1). – Ticălos + suf. -enie. Vezi definitia »

PSICROTERAPÍE s.f. (Med.) Tratament prin aplicații reci. [Gen. -iei, var. psihroterapie. / < fr. psychrothérapie, cf. gr. psychros – rece, therapeia – tratament]. Vezi definitia »