CĂRPINIȚĂ (‹ carpen) s. f. Arbore sau arbust din familia betulaceelor, înalt pînă la 5 m, cu frunze ovate, mici, dințate și flori în amenți; crește în părțile sudice ale țării (Carpinus orientalis); sfineac. Vezi definitia »

cádă (cắzi), s. f. – Vană, vas mare. – Mr. cadă. Lat. cada, cadus din gr. ϰάδον (Densusianu, Hlr., 13; Pușcariu 250; REW 1456; cf. Diculescu, Elementele, 467), cf. alb. kadë, arag. cado(llo), sp. cadozo. Poate să fi intrat în rom. pe diverse căi, căci cuvîntul gr. a dat și sl. kadĭ (› bg., sb., cr. kada, mag. kád). Din bg., după Conev 63 (cf. Miklosich, Lexicon, 279). Vezi definitia »

STOMÁTĂ s. f. mică deschidere, por în epiderma frunzelor, la respirație și la transpirație. (< fr. stomate) Vezi definitia »

ORNITOFÁUNĂ s. f. totalitatea păsărilor dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică. (< engl. ornithofauna) Vezi definitia »

TẤMPLĂ², tâmple, s. f. Catapeteasmă. – Lat. templa (= templum). Vezi definitia »