ERGÓT s. n. 1. formație vegetală parazitară, veninoasă, sub formă de mici puncte pe spicul unor graminee. 2. boală criptogamică a cerealelor (secara), caracterizată prin formarea de ergoturi (1); cornul secarei. 3. (anat.) proeminență medulară a fiecărui ventricul lateral al creierului. (< fr. ergot) Vezi definitia »

CABOT [kæbət] 1. John C. (Giovanni Caboto) (c. 1450-c. 1498), navigator englez de origine genoveză. A condus o expediție care urmărea descoperirea Pasajului de Nord-Vest; în 1497 a atins îns. Terra Nova. 2. Sebastian C. (1476-1557), navigator englez. Fiul lui C. (1). A explorat (1526-1530), în cadrul unei expediții spaniole, reg. Río de la Plata. 3. Str. în V Oc. Atlantic, între ins. Terra Nova și Cape Breton, unind apele acestuia cu G. Sfîntul Laurențiu. Este blocată iarna de ghețuri. Lungime: 195 km. Lățime max.: 107 km. Ad. min.: 101 m. Vezi definitia »

CARNOT [carnó] 1. Lazare C. (1753-1823), om politic, general și matematician francez. Unul dintre conducătorii Revoluției Franceze din 1789-1794. membru al Comitetului Salvării Publice. Supranumit „Organizatorul victoriei”, a avut un rol important în organizarea armatei revoluției. Contribuții în geometrie. 2. Nicolas Léonard Sadi C. (1796-1832), fizician francez. Fiul lui C. (1). A enunțat al doilea principiu al termodinamicii (1819) și a stabilit legile de funcționare a mașinilor termice (ciclul C.). 3. Marie François Sadi C. (1837-1894), inginer și om politic francez. Nepotul lui C. (1). Președinte al Republicii (1887-1894). Asasinat. Vezi definitia »

ALOZIGÓT s. m. homozigot al unei gene recesive. (< fr. allozygote) Vezi definitia »

PACHEBÓT, pacheboturi, s. n. Navă (mare) care transportă (mai ales) călători. – Din fr. paquebot. Vezi definitia »