stómă, stóme, s.f. (reg.) vas mare de pământ cu două toarte, în care se păstrează untură, miere, cereale, murături etc. Vezi definitia »

APETÉNȚĂ s. f. (Livr.) Tendință a cuiva către ceea ce îi poate satisface nevoile, înclinațiile etc. naturale. – Din fr. appétence. Vezi definitia »

coadă, cozi s. f. 1. agent de filaj; urmăritor. 2. pedeapsă restantă care, în cazul recidiviștilor, se adaugă la condamnarea cea nouă. Vezi definitia »

URETRÍTĂ, uretrite, s. f. Boală care constă în inflamarea mucoasei uretrului. – Din fr. urétrite. Vezi definitia »

SĂLĂȚÍCĂ, sălățele, s. f. 1. Diminutiv al lui salată. 2. Plantă erbacee cu flori galbene din zona muntoasă (Asperis foetide). 3. (Bot.; reg.) Untișor (Ranunculus ficaria). [Var.: sălățeá s. f.] – Salată + suf. -ică. Vezi definitia »