CLAUZÚLĂ s. f. 1. ultima parte a unei strofe sau a unei perioade oratorice. 2. formulă muzicală conclusivă. (< fr. clausule, lat. clausula) Vezi definitia »

FLEÁNCĂ s. f. (Fam.; depr.) Gură (ca organ al vorbirii). ◊ Expr. Tine-ți (sau închide-ți, tacă-ți) fleanca! = taci! nu mai vorbi fără socoteală! [Var.: fleoáncă, fleoárcă s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »

BOROÁNĂ, boroane, s. f. (Reg.) Grapă. – Din ucr. borona. Vezi definitia »

MIÁSMĂ s. f. emanație urât mirositoare; duhoare. (< fr. miasme, gr. miasma) Vezi definitia »

a cânta la cobză expr. (intl.) a denunța, a trăda. Vezi definitia »