colír (-ruri), s. n. – Medicament de ochi. Fr. collyre, și înainte (sec. XVIII) din gr. ϰολλύριον. Vezi definitia »

PATRAFÍR, patrafire, s. n. Obiect din odăjdiile bisericești, în formă de fâșie lungă de stofă, de mătase etc., pe care sunt brodate motive religioase, purtat de preoți peste stihar, când oficiază. [Var.: epitrahíl (înv.) patrahíl, patrahír s. n.] – Din sl. petrahilŭ, ngr. epitrahílion. Vezi definitia »

-GIR Element secund de compunere savantă cu semnificația „cerc”, „rotativ”. [< fr. -gyre]. Vezi definitia »

TIR¹ s. n. 1. Ramură sportivă practică cu arcul, arbaleta sau cu diferite tipuri și calibre de arme de foc sau cu aer comprimat, care cuprinde mai multe probe de tragere la țintă. 2. Felul în care o armă (de foc) trimite proiectilul spre țintă. Armă cu tir lung. 3. Tragere la țintă în procesul de instruire militară. – Din fr. tir. Vezi definitia »

DEXTROGÍR, -Ă, dextrogiri,-e, adj. (Fiz.; despre substanțe) Care rotește planul de polarizare al luminii spre dreapta. Glucoza este dextrogiră. – Din fr. dextrogyre. Vezi definitia »