ARITMÉTIC, -Ă, aritmetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Parte a matematicii care se ocupă cu proprietățile elementare ale numerelor raționale ♦ Manual de aritmetică (1). 2. Adj. Care aparține aritmeticii (1), privitor la aritmetică. – Din fr. arithmetique, lat. arithmeticus. Vezi definitia »

UNISILÁBIC, -Ă adj. (Rar) Monosilabic. [< it. unisillabico]. Vezi definitia »

BABÉLIC, -Ă adj. 1. gigantic. 2. de o confuzie extremă. (<fr. babélique) Vezi definitia »

TRICRÓTIC, -Ă adj. (despre puls) cu bătăi triple. (< engl. tricrotic) Vezi definitia »

POLIMETÁLIC, -Ă, polimetalici, -ce, adj. (Geol.; despre minerale, minereuiri, zăcăminte) Care conține mai multe metale, din care se pot extrage mai multe metale. – Poli- + metalic. Vezi definitia »