OSCULÁȚIE s. f. 1. (mat.) contact mai strâns decât contactul de tangență, între curbe sau suprafețe. 2. distrugere a unei porțiuni de interfluviu îngust, între două lunci, prin eroziunea laterală a valurilor. (< fr. osculation) Vezi definitia »

COMPÉNDIE s.f. v. compendiu. Vezi definitia »

COSMOECONOMÍE s.f. Mondoeconomie. [Et. incertă]. Vezi definitia »

SUPRAOXIGENÁȚIE s.f. Supraoxigenare. [După fr. suroxygénation]. Vezi definitia »

ETNOZOOLOGÍE s. f. ramură a etnobiologiei care tratează despre raporturile dintre om și mediul animal. (< fr. ethnozoologie) Vezi definitia »