ciobácă (-ắci), s. f. – Luntre scobită dintr-un trunchi de copac. Mag. csobák, rut. čobak „vas de lemn” (DAR). Din aceeași rădăcină (sl. čbanĭ) mag. csobány, de unde rom. cioban, s. n. „vas de lemn”, și sb. čobanija, de unde rom. ciobănie, s. f. (Trans., vas de lemn), pronunțat ciobăñe. Cf. ciovei. Vezi definitia »

fudulílă s.m. (reg.) tip de om fudul. Vezi definitia »

SELENIÚRĂ s. f. combinație a seleniului cu un corp simplu. (< fr. séléniure) Vezi definitia »

mială, miale s. f. picior. Vezi definitia »

PNEUMOSCLERÓZĂ s.f. (Med.) Scleroză pulmonară. [Cf. fr. pneumosclérose]. Vezi definitia »