înomenít, -ă, adj. (înv.) încarnat, întrupat, împelițat. Vezi definitia »

BÂIGUÍT, -Ă, bâiguiți, -te, adj. (Despre vorbele sau vorbirea cuiva) Neclar, încurcat. ♦ (Despre oameni) Zăpăcit, buimăcit. – V. bâigui. Vezi definitia »

SEPIOLÍT s. n. rocă vulcanică sticloasă și poroasă care plutește pe apă, prin degajarea de gaze în timpul răcirii lavei; spumă-de-mare. (< fr. sépiolite, germ. Sepiolith) Vezi definitia »

aghesmuit, -ă, aghesmuiți, -te adj. 1. beat; amețit 2. otrăvit Vezi definitia »

poticălít, poticălítă, adj. (înv.) care a fost abătut de la calea cea dreaptă; amăgit; înșelat, păcălit. Vezi definitia »