PLERÓM s. n. 1. concept al filozofiei gnostice, desemnând divinitatea din care ar proveni toate lucrurile spirituale. 2. zonă internă a meristemului, din care se formează cilindrul central al rădăcinii și tulpinii. (< fr. plérome, lat., gr. pleroma) Vezi definitia »

PERITELIÓM s.n. (Med.) Inflamație a țesuturilor din jurul glandei tiroide; periendoteliom. [Pron. -li-om, pl. -oame. / < fr. périthéliome]. Vezi definitia »

HEMATÓM s. n. aglomerare de sânge închistat într-o cavitate naturală sau sub piele, de o hemoragie. (< fr. hématome) Vezi definitia »

MÓLCOM, -Ă, molcomi, -e, adj. (Adesea adverbial) Fără violență sau intensitate; liniștit, lin, domol, potolit. ◊ Expr. (Adverbial) A tăcea molcom = a păstra tăcere completă, a nu spune nimic. A sta (sau a ședea) molcom = a sta (sau a ședea) nemișcat, liniștit. ♦ Pașnic, blând, potolit. [Var.: mólcum, -ă, múlcom, -ă, adj.] – Din bg. mŭlkom. Vezi definitia »

POGRÓM s. n. masacru împotriva unui grup minoritar, național sau rasial, organizat de elemente ultranaționaliste, șovine. (< rus. pogrom) Vezi definitia »