NĂLUCĂ, năluci, s. f. 1. Ființă fantastică, imaginară; arătare, fantomă, vedenie, nălucire (1); spec. strigoi. ♦ (Adverbial, pe lângă verbe de mișcare) Foarte repede. 2. Imagine fugară și înșelătoare, închipuire deșartă; iluzie, himeră, năluceală. ◊ Expr. (Reg.) A-și face nălucă = a) a se speria, a se înspăimânta; b) a se amăgi, a se înșela; c) a i se părea că vede sau că aude ceva. 3. Imitație de peștișor, făcută din lemn sau din metal sclipitor, pe care o folosesc pescarii drept nadă artificială pentru peștii răpitori; p. gener. momeală, nadă. – Din năluci (derivat regresiv). Vezi definitia »

bobiță, bobițe s. f. (dim.) 1. v. bobar. 2. vin. Vezi definitia »

MORGANÁTICĂ, morganatice, adj. (În sintagmele) Căsătorie morganatică = căsătorie între un bărbat dintr-o familie domnitoare și o femeie de rang social inferior. Soție morganatică = soție care a contractat o căsătorie morganatică și care nu beneficiază de toate drepturile acordate soțului. – Din fr. morganatique, lat. morganaticus. Vezi definitia »

ȚIGÁRCĂ, țigărci, s. f. (Rar) Țigară. – Din țigară + suf. -că. Vezi definitia »

atenánță (atenánțe), s. f. – Edificiu alăturat, corp secundar. Fr. attenant „alăturat”. Vezi definitia »