VẤSLĂ¹, vâsle, s. f. Unealtă de lemn cu ajutorul căreia se conduce o ambarcație, formată dintr-o parte mai lată, care lovește apa, și dintr-o coadă lungă, de care ține vâslașul; ramă, lopată. – Din sl. veslo. Vezi definitia »

ștéță, ștéțe, s.f. (reg.) 1. pagubă, daună. 2. necaz. Vezi definitia »

CONJUNCTIVÍTĂ, conjunctivite, s. f. Inflamație a conjunctivei, care se manifestă prin roșeață, mâncărime și secreție abundentă. – Din fr. conjonctivite. Vezi definitia »

AUTOLÍZĂ s. f. dezintegrare a celulelor și țesuturilor organice sub acțiunea enzimelor proprii. (< fr. autolyse) Vezi definitia »

CARABÍNĂ s. f. 1. pușcă ușoară, cu țeavă scurtă, ghintuită. 2. cârlig închis cu arc, cu care se prind obiecte; carabinieră. (< fr. carabine) Vezi definitia »