tarhón (-ni), s. m. – Plantă folosită drept condiment (Artemisia dracunculus). Tc. (arab.) tarhun (Șeineanu, II, 349; Lokotsch 2034), din gr. δραϰόντιον, cf. bg., pol. tarhon, mag. tarhonya. Vezi definitia »

MEROPLANCTÓN s.n. (Biol.) Plancton marin care se găsește în apropierea coastelor. [< fr. méroplancton]. Vezi definitia »

ETIMÓN s.n. (Lingv.) Cuvânt de bază, de obicei dintr-o limbă străină, din care derivă un cuvânt al unei limbi. [Pl. -onuri, -oane. / < fr. étymon]. Vezi definitia »

CABOȘÓN s. n. 1. piesă (semi)prețioasă fără fațete, montată ca podoabă în metal (filigranat). 2. (arhit.) ornament mic de piatră încrustat într-o fațadă. (< fr. cabochon) Vezi definitia »

MICROTELEFÓN, microtelefoane, s. n. Receptor telefonic cu dispozitiv de format numărul atașat la el. – Din fr. microtéléphone, germ. Mikrotelephon. Vezi definitia »