ARÁMĂ, (2) arămuri, s. f. 1. Cupru. ◊ Expr. A-și da arama pe față = a-și arăta fondul ascuns (și rău) al firii. 2. (La pl.) Obiecte făcute din aramă (1). – Lat. *aramen (= aeramen). Vezi definitia »

jértfă (jértfe), s. f. – 1. Sacrificiu, ofrandă. – 2. Ofrandă, dar, prinos. – 3. Sacrificiu, jertfire. – 4. Victimă. – Var. (înv.) jertvă. Sl. žrŭtva (Miklosich, Lexicon, 200; Cihac, II, 157; Tiktin; DAR), cf. bg., rus., pol. žertva, sb. žrtva. – Der. jertfi, vb. (a sacrifica; a aduce o jertfă), der. intern; jertfitor, adj. (care sacrifică); jertfelnic, s. n. (altar păgîn; masă lîngă altar), din sl. žrŭtvĭnikŭ, cf. bg., rus. žertvennik, sb. žrtvenik. Vezi definitia »

GUTIÉRĂ s.f. 1. (Mar.) Piesă longitudinală așezată la marginea bordajului punții. 2. Aparat folosit în chirurgie pentru susținerea unui membru fracturat. [Pron. -ti-e-. / < fr. gouttière]. Vezi definitia »

MUNTENEGREÁNCĂ, muntenegrénce, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Muntenegrului sau este originară de acolo. (din muntenegrean + suf. -că) Vezi definitia »

PĂCĂNEÁLĂ, păcăneli, s. f. Păcănire. – Păcăni + suf. -eală. Vezi definitia »