MONOTRÉM, monotreme, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere primitive, ovipare, cu cioc și cu corpul acoperit cu păr (sau țepi), cărora le lipsesc mameloanele; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Mamifer monotrem. [Var.: monotrémă s. f.] – Din fr. monotrème. Vezi definitia »

SEMÉM, sememe, s. n. (Lingv.) Unitate de semnificație a unui cuvânt alcătuită din mai multe seme. – Din fr. sémème. Vezi definitia »

MORFONÉM s.n. Fonem cu funcțiune morfologică. [< fr. morphonème]. Vezi definitia »

EPIBLASTÉM s. n. excrescență superficială, poroasă sau vâscoasă, pe frunze. (< fr. épiblastème) Vezi definitia »

BOÉM, -Ă s.m. și f. Om dezordonat, lipsit de mijloace, de siguranța zilei de mâine. // adj. Care corespunde firii sau felului de viață caracteristic unui asemenea om. [Pron. bo-em. / < fr. bohème]. Vezi definitia »