BUNT, bunturi, s. n. (Înv. și reg.) Conjurație; răscoală. – Pol., rus bunt. Vezi definitia »

PRESTÁNT, -Ă adj. cu prestanță. (< it. prestante) Vezi definitia »

SUBSTITUÉNT s.m. Substanță care poate înlocui o altă substanță cu care are proprietăți asemănătoare; succedaneu. [Pron. -tu-ent. / < substitui + -ent]. Vezi definitia »

PRECEDÉNT, -Ă I. adj. premergător, anterior. II. s. n. fapt, caz anterior care servește ca exemplu sau ca justificare pentru cazurile următoare similare; precedență. ♦ fără ~ = nemaiîntâlnit, nemaipomenit, extraordinar; unic. (< fr. précédent, lat. praecedens) Vezi definitia »

COREFERÉNT, -Ă s. m. f. cel care ține un coreferat. (< germ. Korreferent) Vezi definitia »