EPILÓG, epiloguri, s. n. Partea finală a unor lucrări literare în care autorul rezumă concluziile, subliniază anumite idei din operă și face cunoscută pe scurt evoluția viitoare a personajelor sale; încheiere. ♦ Fig. Sfârșit al unei situații, al unei acțiuni, al unei întâmplări etc. – Din fr. épilogue, lat. epilogus. Vezi definitia »

DIALÓG s.n. 1. Conversație, convorbire între personajele unei opere dramatice; formă în care sunt scrise operele dramatice; pasaj dintr-o operă literară care reproduce convorbirea unor personaje. ♦ Scriere redactată sub formă de convorbire. ♦ Alternare de fraze muzicale care parcă răspund una alteia, fiind executate de două voci sau instrumente ori chiar de un singur instrument cu registre diferite. 2. Convorbire, discuție între două persoane. [< fr. dialogue, it. dialogo, lat. dialogus, gr. dialogos]. Vezi definitia »

CARDIOLÓG, -Ă s. m. f. medic specialist în cardiologie. (< fr. cardiologue) Vezi definitia »

ARAHNOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în arahnologie. [< fr. arachnologue]. Vezi definitia »

AGROBIOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în agrobiologie. (< rus. agrobiolog) Vezi definitia »