AEROIÓN, aeroioni, s. m. (Fiz.) Ion atmosferic (eliberat prin descărcări electrice, evaporarea apei etc.) [Pr.: a-e-ro-ion] – Din fr. aéroion. Vezi definitia »

a cădea în harpon expr. (intl.) a fi arestat. Vezi definitia »

EPIPLANCTÓN s. n. plancton din zona superficială a apelor. (< fr. épiplancton) Vezi definitia »

COLÓN¹ s.n. Parte a intestinului gros cuprinsă între cecum și rect. // Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) intestinul gros”. [Pl. -nuri. / < fr. cólon, cf. gr. kolon – intestin]. Vezi definitia »

OMEGATRÓN s.n. (Fiz.) Spectometru de masă, care funcționează după principiul ciclotronului. [Pl. -oane. / < fr. omégatron]. Vezi definitia »