MEDIASTÍN s. n. 1. partea mediană a cavității toracice, între stern, diafragmă, coloana vertebrală și plămâni. 2. membrană mediană transversală, a fructelor cruciferelor. (< fr. médiastin) Vezi definitia »

TURCHÍN, -Ă adj. De culoare albastră-închisă și mată. // s.n. Varietate de turcoază. [< fr. turquin, it. turchino]. Vezi definitia »

ÁFIN¹, afini, s. m. Arbust scund, foarte ramificat, cu frunze oval-alungite, cu flori de culoare roz-deschis și cu fructe comestibile, răspândit în regiunile de munte (Vaccinium myrtillus). – Et. nec. Vezi definitia »

ALEXANDRÍN, -Ă, alexandrini, -e, adj. Care ține de civilizația elenistică din Alexandria; p. ext. care ține de epoca elenistică. ♦ Vers alexandrin (și substantivat, n.) = vers iambic de 12 silabe (cu cezura după silaba șasea). Poezie alexandrină = poezie de tip rafinat, erudit, adesea ezoteric, caracteristică epocii elenistice. – Din fr. alexandrin, lat. alexandrinus. Vezi definitia »

CRIPTOCRISTALÍN, -Ă adj. (Despre structura mineralelor și a rocilor) Care este fin cristalizată. [< fr. cryptocristallin]. Vezi definitia »