Definita cuvantului gren
GREN s. n. (met.) furtună locală, bruscă și de scurtă durată, însoțită de ploaie, grindină sau ninsoare. (< fr. grain /de vent/)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu gren
FENILÉN, fenilene, s. n. (Chim.) Radical organic bivalent, rezultat din benzen prin înlăturarea a doi atomi de hidrogen. – Din fr. phénylène. Vezi definitia »
ANTETRÉN s. n. vehicul pe două roți care tractează tunuri, obuziere, chesoare de muniții, mașini agricole etc. (după fr. avant-train) Vezi definitia »
BREMEN [brémən] 1. Oraș în N Germaniei, port. (29,8 mil. t, 1985) pe Weser, centru ad-tiv al landului cu același nume; 535,1 mii loc. (1988, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport. Mari antrepozite. Constr. navale. Ind. siderurgică, constr. de mașini (electrotehnică), chimică, textilă, alim. Domul (sec. 11-13), primărie (sec. 15-17). Muzee. Universitate. Arhiepiscopie din 787. 2. Land în N Germaniei; 404 km2; 662 mii loc. (1988). Cuprinde zona orașului Bremen și avanportul său Bremerhaven. Vezi definitia »
TOT-TERÉN adj. inv. (despre autovehicule) echipat astfel încât să poată circula, cu aceleași performanțe, pe orice teren. (după fr. tout-terrain) Vezi definitia »
FUMIGÉN, -Ă, fumigeni, -e, adj. (Chim.; despre unele substanțe) Care, în contact cu aerul, produce fum abundent sau ceață. ◊ Lumânare fumigenă = tub care conține o substanță fumigenă folosită mai ales la camuflarea unui obiectiv militar. – Din fr. fumigène. Vezi definitia »