față, fețe s. f. 1. individ. 2. persoană răuvoitoare. Vezi definitia »

rúță! interj. (reg.) strigăt, chemare a rațelor. Vezi definitia »

báftă (báfte), s. f. – Noroc, succes. Tc. baht (Popescu-Ciocănel 14; DAR; Ronzevalle 48), care a trecut în țig. batch (Miklosich, Zig., 172; Wlislocki 72). În rom. pare a fi intrat prin intermediul țig. (Graur 124; Graur, Notes, IV, 196; Juilland 157) și consideră o nuanță de vulgaritate; cu toate că este un cuvînt foarte folosit în limbajul comun, apare rareori în literatură. Din tc. provin și ngr. βάχτ, alb. baft, bg., sb. bacht. – Stamati folosește de mai multe ori cuvîntul baftă, cu sensul de „gură, cioc”; nu cunoaștem rațiunea acestei întrebuințări, care nu apare la alt autor și pe care nu o găsim în dicționare. – Der. băftos, adj. (norocos). Vezi definitia »

CÚVĂ s.f. 1. Vas de diferite forme și mărimi, folosit în tehnică și în laborator pentru diferite operații. 2. Porțiune a unui furnal. [< fr. cuve]. Vezi definitia »

PORUMBÍCĂ¹, porumbele, s. f. (Bot.) Porumbar³. – Din porumbă¹ + suf. -ică. Vezi definitia »