cara(n)fílă, cara(n)fíle, s.f. (reg., înv.) vas mic; garafă. Vezi definitia »

DIECÍȚĂ, diecițe, s. f. (Reg.) Soție de diac. [Pr.: di-e-] – Diac + suf. -iță. Vezi definitia »

cínă (cíne), s. f. – Masă de seară. – Mr., megl. țină, istr. cirę. Lat. cēna (Pușcariu 362; Candrea-Dens., 341; REW 1806; DAR); cf. it., prov., sp. cena, port. cea. – Der. cinioară, s. f. (ceasul cinei), cf. prînzișor; cuvînt pe care Drăganu, Dacor., III, 693-5 și DAR îl consideră reprezentant al lat. cinae hora, dar care este un dim. cu suf. -oară, cf. Graur, BL, III, 19. Vezi definitia »

știoálfă / ștoárfă (arg.) (știoal- / ștoar-) s. f., g.-d. art. știoálfei / ștoárfei; pl. știoálfe / ștoárfe Vezi definitia »

BRIZÁNȚĂ s. f. Proprietate a unui exploziv de a se descompune într-un timp foarte scurt dezvoltând gaze sub presiune mare. – Fr. brisance. Vezi definitia »