INTRÚS, -Ă s.m. și f. Cel care se introduce undeva sau la cineva fără drept, fără vreo calitate; nepoftit, inoportun. [< fr. intrus, cf. lat. intrusus – împins în]. Vezi definitia »

SÍNUS¹, sinusuri, s. n. 1. Cavitate neregulată situată în grosimea unui os cranian. 2. Porțiune dilatată pe traiectul venelor, al arterelor sau al vaselor limfatice. – Din fr., lat. sinus. Vezi definitia »

GAUDEÁMUS GAU-DE-A-/ s. n. 1. cântec bisericesc de bucurie. 2. cântec, imn al elevilor și studenților absolvenți. 3. masă veselă. (< lat. gaudeamus, să ne bucurăm) Vezi definitia »

glómus s.n. (anat.) Mică anastomoză între venă și arteră. (< fr., lat. glomus) Vezi definitia »

TÓFUS s.n. (Med.) Nodul format din depozite de urați care apar pe articulații și pe cartilajele urechii la cei suferinzi de gută. [< fr. tophus, cf. gr. tophos – tuf]. Vezi definitia »