șurubăríță, șurubăríțe, s.f. 9reg.) 1. (în forma: șorubăriță) șurubelniță. 2. femeie care recurge la șiretlicuri; șurubăreasă. Vezi definitia »

maiolícă s. f. – Specie de faință. – Var. majolică. It. maiolica, și var. din fr. majolique. Vezi definitia »

ialovíță (ialovíțe), s. f. – Vacă îngrășată pentru a fi sacrificată. Sl. (bg., sb., rus.) jalovica „văcuță”, din sl. jalovŭ „sterp” (Cihac, II, 147; Conev 57; DAR). Este dublet al lui iloave, s. f. (fleacuri, nimicuri), în Trans. de Nord, din rut. jalovyi „sterp” (DAR). Vezi definitia »

ÁRTĂ s. f. 1. formă a activității umane care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme. ♦ operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare. ◊ ĕ liberale = denumire dată în învățământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii (quadrivium). 2. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate. ♦ ~ militară = parte a științei militare care studiază teoria și practica pregătirii și ducerii acțiunilor de luptă și a războiului. (< fr. art, lat. ars, artis) Vezi definitia »

RÁMCĂ, ramce, s. f. (Tipogr.) Ramă de fier care încadrează forma pentru o mașină de tipar. – Din rus. ramka. Vezi definitia »