PROTÁZĂ, protaze, s. f. 1. Partea întâi a unei perioade condiționale, care cuprinde grupa propozițiilor secundare și care îndreaptă atenția cititorului asupra consecințelor care se enunță în apodoză. 2. Partea de la început a unei drame antice, care cuprindea expunerea subiectului. – Din fr. protase. Cf. lat. protasis. Vezi definitia »

DÚZĂ s.f. 1. Ajutaj. ♦ Piesă masivă de oțel, folosită pentru reducerea presiunii fluidului care erupe din sondă. 2. Piesă cu mai multe orificii prin care se trage mătasea în fire. [< germ. Düse]. Vezi definitia »

popaziúnă s.f. (reg.) plantă erbacee tropicală din familia liliaceelor, cu frunze lungi și înguste; popaz. Vezi definitia »

FRUNZÚCĂ, frunzuci, s. f. (Pop.) Frunzuliță – Frunză + suf. -ucă. Vezi definitia »

FRÉZĂ² s. f. guler cu mai multe pliuri care se purta în sec. XVI. (< fr. fraise) Vezi definitia »