TORCĂTORÍE, torcătorii, s. f. Filatură. – Torcător + suf. -ie. Vezi definitia »

HEMOCRIOSCOPÍE s. f. determinare a punctului de înghețare a sângelui. (< engl. hemocryoscopy) Vezi definitia »

HISTOFIZIOLOGÍE s. f. disciplină care studiază funcțiile celulei și ale țesuturilor organice. (< fr. histophysiologie) Vezi definitia »

DEDÚCȚIE s. f. formă fundamentală de raționament în care concluzia rezultă cu necesitate din premise. (< fr. déduction, lat. deductio) Vezi definitia »

AUTODIDAXÍE s.f. (Liv.) Instruire făcută de unul singur ; instrucție de autodidact ; autodidacticism. [Pron. a-u-, gen. -iei. / cf. auto¹-, gr. didasco – instruiesc]. Vezi definitia »