sitélcă s.f. (reg.) plasă folosită la pescuit. Vezi definitia »

PERCLORÚRĂ s.f. Clorură care conține cea mai mare cantitate posibilă de clor. [< fr. perchlorure]. Vezi definitia »

PALUDÍNĂ s.f. Moluscă gasteropodă vivipară, care trăiește în apele curgătoare și în iazuri. [< fr. paludine]. Vezi definitia »

ȚÂRÍCĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țâră; țârucă, țârișoară. – Țâră + suf. -ică. Vezi definitia »

hârzoábă, hârzoábe, s.f. (reg.) 1. tălpici cu o potcoavă folosite de vânători pentru a nu se scufunda în zăpadă. 2. opincă rău croită; broască; sfoară cu care se leagă opinca. 3. (fig.) vită slabă; mârțoagă, gloabă, haram. Vezi definitia »