Definita cuvantului harpon
HARPÓN s. n. 1. instrument de fier asemănător unei lănci, legat cu un capăt de o frânghie lungă, folosit la vânarea balenelor. 2. dispozitiv de marinari pentru a prinde diferite obiecte. 3. rachetă navă-navă din dotarea marinei SUA. 4. ac gros sau trocar pentru biopuncții. (< fr. harpon)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu harpon
trigón, trigoáne, s.f. (înv.) triunghi. Vezi definitia »
CARTÓN s.n. 1. Hârtie groasă și puțin flexibilă; mucava. 2. Tăviță de mucava; (p. ext.) conținutul ei. 3. Schiță, studiu pregătitor la un tablou. 4. Tub mic de hârtie groasă la capătul unor țigări, prin care se trage fumul. [Pl. -oane. / < fr. carton, cf. it. cartone – hârtie groasă]. Vezi definitia »
PARAMETRÓN s. m. element de circuit pentru înregistrarea informațiilor sau pentru efectuarea operațiilor logice în calculatoarele cibernetice, pentru comutare în telefonie etc. (< fr. paramétron) Vezi definitia »
ZDRAHÓN, zdrahóni, s. m. (Mold.) ~ (din dragon, cu pronunție ucr.) Vezi definitia »
AARON, Florian (1805-1887, n. sat Rod, jud. Sibiu), istoric și publicist român. Prof. la Școala Centrală din Craiova, la Colegiul Sf. Sava și apoi la Universitatea din București. Propagator al ideilor Școlii Ardelene în Țara Românească. Participant la Revoluția de la 1848. Subliniază, printre primii, necesitatea cunoașterii istoriei naționale („Idee repede de istoria Prințipatului Țării Românești”). A întemeiat, împreună cu Georg Hill, primul cotidian din țară („România”, 1837). Vezi definitia »