Definita cuvantului hebetudine
HEBETÚDINE s. f. stare de toropeală datorită căreia bolnavul este cufundat în amorțire fără delir. (< lat. hebetudo, fr. hébétude)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu hebetudine
ANTEPÚNE vb. III. tr. (Gram.) A pune înainte. [După fr. antéposer]. Vezi definitia »
ARTICULAȚIÚNE s.f. v. articulație. Vezi definitia »
DEPÚNE2, pers. 3 depúne, vb. III. Intranz. (Reg.; despre vaci, bivolițe etc.) A-și mări ugerul (ca urmare a secreției abundente de lapte), a fi aproape să fete. [Perf. s. depuse, part. depus] – Lat. deponere. Vezi definitia »
Iéne s. m. – Personaj care reprezintă ideea de somn, echivalent popular al lui Morfeu. – Var. Ene. Ngr. ’Iάννης „Ion” (DAR). – Der. Ienache, s. m. (beție), care este și nume de botez și nume de familie, cf. ngr. ’Iάννάϰης; enăci, vb. (a zăpăci). Vezi definitia »
ONCȚIÚNE s.f. Aplicarea unei pomezi sau loțiuni grase prin masaj ușor. [Pron. -ți-u-. / < fr. onction]. Vezi definitia »